Intr-o lume neatenta la detalii,Andrei Rosettie doar numele unui artist roman care a ales sa traiasca departe de haosul din Bucuresti, alaturi de ganduri, imagini, Ioana si copii.
Pentru mine,Andreie primul “cel mai bun prieten” din viata mea. Colegul de clasa paralela din gimnaziu (el – arte plastice, eu – muzica), apoi colegul de banca din liceu. Cel care imi manca mereu “pachetelul de la mama” si nu recunostea asta. Niciodata.
Apoi,Andreis-a transformat in colegul meu de trupa rock si, mai apoi, in prietenul indepartat, cu care m-am simtit mereu aproape. Si in inginerul care a renuntat la inginerie pentru arta. Si pentru credinta, in general. Nu doar inDumnezeu.
Pe scurt,Andreie prietenul meu din alta lume, o lume plina de detalii. E cel care, in timp ce eu tipam prin sedinte de buget, printe “pauer-pointuri” si “exceluri“, ma anunta prin sms ca a mai terminat de pictat o biserica, pe te-miri-unde. Sau ca are un vernisaj, la care nu ajungeam niciodata.
Drumurile noastre s-au despartit si vietile noastre sunt radical diferite. Cu toate astea, de fiecare data cand ne intalnim, e la fel: aceleasi glume, aceleasi prostii (singura diferenta majora e ca, acum, nu imi mai mananca sandwich-urile, ca n-am).
Lumea mea e formata, azi, din pixeli si bugete. Lumea lui, din culori si din detalii. Pe care va invit sa le descoperiti. Va multumesc.