Azi m-am vizitat, in cimitirul 2.0. Am, pe Google, un „mormant” frumos, cu peste20 de mii de bucati din minein el.And still counting…
Gasescarticole scrise la inceputul anilor 2000.Unele argumente si idei exprimate acolo mi se par, acum, naive. Unele, ridicole. Altele, decente. Si vreo doua texte imi plac si azi. Majoritatea, insa, ma intristeaza. Imi dau seama ca vroiam sa schimb lumea si, culmea, aveam sa aflu, mai tarziu, o chestie nashpa.
Breaking News:Lumea nu se schimba dupa cum vrea curu’ meu!
Exercitiul de a privi in propria-ti imagine, pe net, dupa ani, e foarte interesant. De altfel, e si unul dintre motivele pentru care am pornit acest blog.
Si, ca veni vorba, o sa impart cu voi un cadou frumos, primit de laCecilia siMihnea Marutasaptamana trecuta: O „revista”TIME(vorba vine) cu texte scrise de mine in tineretea revolutionara. Din motive pe care numai autorii le cunosc, i-am zarit pe coperta si pe amiciiIulian ComanescusiOrlando Nicoaracare, iata, au ajuns si ei pe copertaTIME, fara voie. Ca si mine…
Cu ajutorulARXIA,puteti „rasfoi” revista aici, in format e-paper.Dixtraxie faina! 😉